Poeziile de dragoste

Product Information

Poemul “ Ce bine că ești” este inclus în volumul „O viziune a sentimentelor” și surprinde gradul cel mai înalt al fericirii pe care îl poate simți o inimă în prezența ființei iubite, fericire generată de iubirea care ajunge la un nivel maxim. Antichitatea greco-latină: Aristotel, mimesis (formă de cunoaștere a lumii prin „imitația” realității);

La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la București, Iași şi la Uniunea Scriitorilor din Chișinău. În același an, poetul este ales membru al Consiliului de administrație pentru Societatea Română de Radiodifuziune.Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezări superstiţioase, de datini strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseţi poetice pline de originalitate şi fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia Română. Aceste poezii se împart în trei clase deosebite: Cânticele bătrâneşti sau Balade, Doine şi Hore. Tudor Arghezi a fost un scriitor roman cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii romanești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetica, de o originalitate exemplara, reprezinta o alta varsta marcanta a literaturii romane. A scris, intre altele, teatru, proza (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatura pentru copii. Anul 1970 aduce pe lume celebrul "Abecedar", semnat în comun cu Spiridon Vangheli, şi ilustrat de pictorul Igor Vieru. Câțiva ani lucrarea nu a fost admisă pentru tipar, fiind considerată de autoritățile sovietice, una naționalistă.

Titlul este unul definitoriu pentru particularitățile dominante ale textului liric prin insinuarea la clișeele melancolice, de dragoste, reluate și modificate într-un mod neomodernist. Iubirea este surprinsă ca o izbucnirea a unui univers sublim în sfera lumii materiale. La o primă citire, poemul este unul de dragoste, în care înfățișarea iubitei este unadinamică. Versul “ pasul tău de domnişoară” devine un laitmotiv și poate fi privit ca un pivot al întregului text poetic.Tema poemului este reprezentată de întâlnirea imprevizibilă cu iubirea. Întâlnirea neașteptată a dragostei și pătrunderea violentă în existența eului liric schimbă total viziunea îndrăgostitului asupra lumii. Iubirea trăită este o emoție continuă în armonia universală.

După cum a și prezis în poeziile sale, destinul îl leagă de geniul literaturii române - Mihai Eminescu. ( Ştiu: cândva, la miez de noapte. Ori la răsărit de Soare, Stinge-mi-s-or ochii mie. Tot deasupra cărţii Sale. ” Legământ”). O tragedie ni-l răpește pe poet dintre noi, chiar în zilele consemnării lui Mihai Eminescu, la 16 ianuarie 2009, din cauza unui grav accident de circulaţie, în apropiere de Chișinău. Un timp sta la Fribourg, la Manastirea Cordelierilor, iar in 1906 se stabileste la Geneva, unde lucreaza "dinti de aur, inele si capace de ceasornice, pentru a putea avea astfel minimul necesar traiului, audierii cursurilor de la Universitate si calatoriilor la Paris. in 1909 viziteaza Italia, iar catre sfarsitul anului 1910 se reintoarce in tara, Este un gazetar pasionat, puternic ancorat in publicistica vremii. Pe langa colaborarile mai vechi la "Liga ortodoxa si la suplimentul literar al acesteia, intrerupte brusc, Arghezi semneaza in "Revista moderna, "Viatanoua, "Epoca, "Lini adreapta, "Viata sociala, "Rampa, "Facla, "Viata Romaneasca, din 1915 conduce revista "Cronica. Colaboreaza, in timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, la "Gazeta Bucurestilor si "Scena, ceea ce ii va aduce condamnarea la inchisoare in procesul ziaristilor colaborationisti din 1918, impreuna cu loan Slavici, dar in anul urmator 1919 este gratiat datorita interventiei lui Nicolae lorga. Cu un an înainte de absolvirea Institutului Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, fac. Filologie şi Istorie, în 1957, Grigore Vieru debutează editorial, cu placheta de versuri pentru copii, "Alarma". Fiind apreciat de criticii literari, ulterior apar de sub tipar mai multe culegeri pentru copii. Desi este un chinuit al scrisului, Arghezi s-a bucurat de harul divin ca, din cei 87 de ani de viata, peste saptezeci sa-i dedice cu fervoare condeiului. Creatia sa, de impresionanta vastitate, il impune deopotriva ca romancier, pamfletar de exceptie, dramaturg, traducator, publicist (trebuie neaparat reamintita celebra revista "Bilete de papagal, publicatie tipic "argheziana). Dupa expresia criticului literar Ov. S. Crohmalniceanu, de la Eminescu "lirica noastra n-a cunoscut prefaceri mai adanci. Poetul "a deschis principalele drumuri ale poeziei romanesti interbelice, si, mai ales, "a intuit aproape toate formulele liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonica, poezia vizionara, poezia terorii mistice, poezia primitivitatii, poezia universului domestic, poezia razvratirii, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia ingenuitatii, poezia absurdului isi afla punctele de plecare in opera lui. Arghezi eplaca turnanta a liricii romanesti noi. Tot criticul literar mai sus amintit ii releva poetului marea capacitate de a realiza in opera sa o permanenta fuziune intre " traditie si modernitate, astfel incat " in arta lui A rghezi, o noutate izbitoare rasare mereu din ceva stravechi. El impune in publicistica romaneasca tableta ca specie literara. Ramane creatorul unui limbaj personal si suculent, aproape fara echivalenta (si deci foarte greu traductibil) in limba straina. Poetul "refuzat de idee, cum il catalogheaza Ion Barbu, este posesorul celui mai bogat registru lexical din poezia romaneasca (peste 20.000 de cuvinte), dand alta viata cuvantului, fund, cum insusi marturiseste, posedat de intentia "de a imprumuta vorbelor insusiri materiale, asa incat unele sa miroase, unele sa supere pupila prin scanteiere, altele sa fie pipaibile, dure sau musculate si cu par de animal. Este deopotriva poet al macrocosmosului sau al microcosmosului, tinand de teluric dar simtindu-si "sculate aripi de cocor, aducand cu sine o poezie zvarcolita, profund umana. Ridica mucegaiul la inefabil, surprinde dramatismul structurii dualiste umane, penduleaza intre "credinta si "tagada, solicita instrumente noi de interpretare, pana la acel amintit inefabil care, prin repetare, devine stare sufleteasca fundamentala. "Luptandu-se cu limitele limbii, cu societatea si cu Dumnezeu insusi, poetul se lupta mai totdeauna cu sine, se afirma si se neaga, se confirma si se reneaga. Arghezi este un inger pe a carui incorporabilitate roiesc bube informe. Rezumandu-si sfasierile intime, sfintenia si coruptia il crucifica. (Vladimir Streinu)'. De laplaneta Arghezi, poezia la noi se scrie altfel.anul 1983, la împlinirea vârstei de 50 de ani, scriitorului i se organizează o sărbătorire națională.

Oeuvres complètes I, volume 1, Poésies, edited by Carl Paul Barbier and Charles Gordon Millan (Paris: Flammarion, 1983). Scriitorul Nichita Stănescu face parte din categoria inventatorilor lingvistici, fiind un poet cu o mare amplitudine și profunzime remarcabilă.Promovarea activă și neînfricată a idealurilor și valortilor românești - iată truda, neobosită, de o viață a poetului. Utilizați imagini concrete și descrieri vii. Cele mai multe poeme fac apel la simțuri într-un fel, pentru a ajuta cititorul să se scufunde în text. Iată câteva lucruri de luat în considerare atunci când compuneți descrieri. Psalm (As putea vecia cu tovarasie) a aparut in volumul Cuvinte potrivite, Bucuresti, Editura Fundatiilor, 1927. acest volum se regăsește celebra poezie Liceu, una dintre preferatele mele de asemenea. Aici poetul a devenit deja mizantrop, după cum aflăm din Ego, iar vocea eului liric pare ușor schimbată – din cea a unui bărbat deznădăjduit în cea a unuia ceva mai stăpân pe propriile forțe, o voce chiar ușor critică în ceea ce privește cultura, cu o mare dragoste pentru Cunoaștere. Bacovia a revenit la teme ceva mai puțin subiective, unde poetul redevine obiect contemplator al întregii istorii dinaintea sa. În poezia Vae Soli… am regăsit cu precădere această schimbare de tonalitate. Deși vorbește despre o iubită care nu e prezentă, pe care o va aștepta, nu mai regăsim aici aceeași stare de pustiire din volumul anterior, ci versurile se încheie cu “…nu vor putea să ne-ntreacă acei care vin”, oferind o cu totul altă dimensiune acestei povești, una universală. Mie mi se pare că ar fi vorba despre o transcedere de la personal la impersonal, fără a-și pierde totuși identitatea de data aceasta. Dacă înainte poetul era cumva desprins de propriul trup, acum și-l însușește și, mai mult decât atât, ia la cunoștiință caracterul său nemuritor, acceptă amprenta pe care știe că o va lăsa și după moarte. Ne spune chiar el “plângând, mi-am spus să nu mai plâng” în poezia Destul, ceea ce pentru mine desăvârșește sentimentul de forță interioară pe care l-am regăsit în majoritatea poeziile din volumul de față. Personal, așa îl prefer pe Bacovia: ne-decăzut (sau decadent), ci în deplina stăpânire a propriei magii, fără a deveni în niciun sens narcisic, fără vreun complex napoleonian, ci doar același poet contemplativ care de data aceasta devine cu adevărat implicat în fenomenele propriiei existențe. E ca și cum Bacovia s-a înstăpânit aici peste tristețe în sine și a transformat-o într-o unealtă generatoare de vitalitate. Cred ca asta se relevă inclusiv din titlu – Bacovia a venit să ni se alăture, tot de la distanță, tot în singurătatea lui pe care o cunoaște atât de bine, dar e cu noi orișicum, iar exact din acest motivul Cu voi… e volumul meu bacovian preferat. Poemul surprinde momentul unic de revelație a Absolutului, având o dublă perspectivă: poezie erotică și artă poetică. Pentru Nichita, dragostea și creația sunt două elemente care aparțin atât planului existențial cât și planului cunoașterii.